Si anume… Saptamana Internationala a Bebelusilor Purtati!

Am urmarit cu mare drag desfasurarea de forte din Bucuresti, indirect ce-i drept, din lipsa de putere (fizica) de a participa. Sper ca saptamana urmatoare sa fim bine, sanatoase si sa marsaluim, muma si copchil in mei-tai, sa se zgaiasca ochii tuturor bucurestenilor (macar de…) ! Probabil ca o sa ploua, dupa cum ne sperie toti, dar nu conteaza…

Imi port bebelusul de cand avea 3 saptamani (si regret ca nu de la una), datorita Dianei. Si domnu’ tati a mai scapat la purtat… nu mai zic de bunica… Am descoperit mei-tai-ul la Reka, iar apoi, am primit cadou la 1 an, unul inflorat si minunat.

Si le folosim si le tot folosim…mai rar acum, ce-i drept, dar nu pot pleca de acasa fara unul dintre ele!

Si daca ma intreaba o noua si proaspata mamica ce s-a intamplat ca urmare a purtarii bebelusului meu, acum, ca e deja o domnisoara in toata firea…ii zic asa:

-  nu stim ce e aia ” s-a invatat in brate”. Sau poate nu am vazut niciodata chestia asta ca pe o corvoada. Ba din contra, de mult timp ma chinui sa o tin pe Ioana in brate/mei-tai etc si nu mai vrea.

- este foarte independenta si inca de foarte mica.

- a participat la multe activitati in bratele noastre (ca au fost plimbari prin orase, prin munti, la mare, ca au fost prin casa: gatit, curatenie, spalat vase etc, ca am mers la terase cu prietenii, la concerte sau alte evenimente…).

- nu i-a placut niciodata in carucior asa ca nu pot sa zic ca am tinut-o in brate si d-asta nu a stat in carucior, ca n-a stat de la bun inceput (am incercat sincer, crezand ca asa stau copii).

- n-am avut probleme cu spatele – ba din contra, m-a ajutat foarte mult (eu avand antecedente inainte de a ramane insarcinata si chiar ultima ce mi-a pus capac, cand am incercat sa ridic caruciorul pe scari, cu tot cu Ioana si am ramas efectiv intepenita – dar asta s-a intamplat cand ea avea cateva luni si inca mai plecam de acasa cu caruciorul ).

- purtandu-mi copilul in sling/mei-tai l-am protejat de muuuulte maini ‘binevoitoare’ care doreau sa-mi mangaie odorul, pe cap, pe maini, pe peste tot. Si stiu ca fiecare mama considera asta foarte frustrant. Nu mai zic de guri care l-ar fi pupat sau alte d-astea…

Ar mai fi multe de spus… dar mai bine ar fi sa urmarim programul organizatorilor de anul acesta a Saptamanii Internationale a Bebelusilor Purtati!

E timpul schimbarilor. Una dintre ele este si locsorul acesta, coltul meu de lume pe care l-am primenit in straie noi. Si nu numai, ne-am mutat intr-o vila mai mare, sub acoperisul Urbankid.ro.

Daca mai doriti sa treceti pe la noi, acum stiti unde ne gasiti. Rogu-va daca aveti adresa veche in GoogleReader sa o schimbati cu cea noua.

Printesa care nu face part se transforma pe zi ce trece intr-o adevarata domnisoara si trebuie sa facem mai mult loc pentru joaca

P.S. Anunt pentru mamici si tatici, doritori de blog: puteti trimite email la vreaublog@urbankid.ro!

Via reflectionsofmotherhood

Si al meu ar fi fost “Ai incredere in tine!”

Stiu ca s-a scris mult si pe la noi despre acest subiect. Cel mai recent pe care l-am citit si care mi-a placut tare mult a fost cel al mamicii lui Alex.

Tot ce vreau sa spun este ca dupa un an si 4 luni de purtat Ioana, in diverse instrumente de purtat copiii: sling, wrap, mei-tai, manduca nu mi s-a parut nici greu, nici incomod, nici prea cald, nici prea frig, nici o corvoada, si nici ca domnisoara nu s-a invatat in brate sau s-a rasfatat (ba din contra, a vrut pe jos repede si chiar a inceput sa mearga repede iar acum ma lupt cu ea daca trebuie sa o pun in mei-tai sau sling ca ea nu prea mai vrea in brate).

Asa ca dragi parinti sau viitori parinti, sau prieteni sau bunici…purtati copiii in brate (v-ar fi mai usor daca ati folosi si un instrument care sa va scuteasca de dureri de spate sau sa va lase mainile libere), nu-i lasati sa planga in carucioare doar ca sa se invete sa stea acolo, nu-i lasati sa planga in patuturi sau in tarcuri pentru ca trebuie sa faceti de mancare sau alte treburi si nu aveti maini libere, nu-i lasati sa planga pentru ca au colici sau reflux si oricum nu aveti ce sa le faceti…ca purtatul in brate ii ajuta la toate acestea!

Imi pare rau ca am ratat intalnirea de anul acesta a International Babywearing din Bucuresti dar am fost plecati (din Bucuresti) sa ajutam o mamica de gemeni sa-si poarte bebelusii aproape  ;-)

Facem si noi ce putem sa promovam acest demers international… Ieri am fost la grupul de sprijin pentru alaptare. Incercam sa ajungem sambata, 7 august, intre orele 18.00-20.00, la maratonul alaptarii, organizat in AFI PALACE Cotroceni, etajul 1.

Urbankid.ro sustine initiativele celor implicati in promovarea saptamanii mondiale a alaptarii in Romania.

Sper ca toate informatiile care sunt puse la dispozitie zilele acestea de blogosfera feminina (si nu numai… ) si de Mami, alapteaza-ma! sa ajunga la cat mai multe mamici si viitoare mamici si viitori tatici si, de ce nu, bunici…Si mai departe sa duca cu ele (mamicile) in maternitati dorinta si hotararea sa faca ce este mai bine pentru copilul lor.

Preluare de pe Mami, alapteaza-ma!

Iniţiativa „Spital prieten al copilului” este un efort global condus de UNICEF şi OMS pentru a implementa practici pentru promovarea, protejarea şi sprijinirea alăptării. Vor să se asigure că toate maternităţile din lume devin şi centre de sprijin ale alăptării (…)

Cei „10 paşi pentru o alăptare de succes” constituie fundaţia iniţiativei „Spital prieten al copilului” şi descriu practicile necesare maternităţilor pentru a sprijini alăptarea. O maternitate este considerată „spital prieten al copilului” atunci când nu acceptă mostre de lapte praf sau substituenţi ai laptelui matern cu cost mic, nu oferă tetine sau suzete şi implementează aceşti 10 paşi specifici unei alăptări de succes (…)

În România situaţia din maternităţi o ştim majoritatea, din presă, din ştirile zilnice în care apare cel puţin o ştire despre moartea unui bebeluş din cauza personalului medical, din experienţă proprie, din povestirile prietenilor samd. Uneori avem impresia că nu se mai poate schimba nimic: atitudinea medicilor, atitudinea asistentei, condiţiile în care au loc naşterile, umilirea mamelor şi a familiei acestora, furarea dreptului natural al bebeluşului de a fi lângă mama lui şi de a fi alăptat din prima clipă după naştere, mentalitatea învechită, practicile la fel de vechi, ignoranţa politicienilor……lista poate continua, ne rămân speranţa, optimismul şi puterea noastră.

Dar, din toată mizeria asta, din acest sistem medical bolnav, ies şi poveşti cu final fericit. Şi ştiu că mai există undeva un medic, o asistentă, o moaşă care mai au un dram de umanitate şi ajută mămicile să alăpteze fără a le minimaliza, umili sau certa!

Îndeplinesc Criteriile Globale ale celor “Zece Paşi pentru o alăptare de succes”. Certificarea lor expiră la data 30 noiembrie 2011.

1. Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie “Salvator Vuia”, Arad
2. Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare
3. Spitalul Orăşenesc Bicaz
4. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Botoşani
5. Spitalul Municipal Câmpia Turzii
6. Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva
7. Spitalul Clinic de Obstetrică şi GinecologieCuza Vodă, Iaşi
8. Spitalul Judeţean de Urgenţă Ilfov
9. Spitalul Municipal Medgidia
10. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Oradea
11. Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Pantelimon”, Bucureşti
12. Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ
13. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Râmnicu Vâlcea
14. Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa
15. Spitalul Municipal Roman
16. Spitalul Judeţean de Urgenţă Sibiu
17. Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei
18. Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava
19. Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş
20. Spitalul Orăşenesc Târgu Neamţ
21. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie “Dr. D. Popescu”, Timişoara
22. Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti
23. Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie Polizu, Bucureşti

Deci se poate si la noi…

Din pacate celebra si modernizata maternitate Filantropia (unde s-a nascut little miss) nu este in lista…si chiar  nu este prietena a copilului

Pentru unii e o moda, pentru altii isterie. Altora li se pare un moft. Noua ni se pare o necesitate. Este vorba de curentul eco-bio-organic, curent ce se aplica la mancare, la cosmeticele cu care ne mangaiem pielea, la hainutele cu care ne imbracam, la scutecele pe care le folosim pentru copiii nostri, la produsele de curatenie si asa mai departe. Sunt guri care zic ca nu exista asa ceva. Ca totul este exagerat si asta pe bani multi.

Fatalistii spun ca nu mai exista nimic nepoluat in lumea asta. Ca plantele care cresc din soluri zicese netratate cu chimicale un numar de ani de fapt nu exista si atunci degeaba cumperi tu hainute din bumbac organic ca sunt bani aruncati pe fereastra.

Noi suntem din categoria optimistii. Cred ca mai exista in lumea asta soluri nepoluate. Cred ca mai putem manca fructe si legume fara chimicale. Cred ca putem sa folosim creme, samponuri si alte lotiuni fara sa ne imbolnavim lent si sigur organismul cu tot felul de produse chimice si nocive, despre care stim deja cat de mult rau pot face. Cred ca pielea copilului meu merita sa aiba parte de tot ce e mai bun si mai natural, inclusiv de hainute organice.

Am decis acum 1 an (adica la putin timp dupa nasterea Ioanei) ca trebuie sa folosim scutece refolosibile. Si am incercat din rasputeri sa ne tinem de acest gand. Partea buna a fost ca si aceste scutece sunt din materiale organice (cel putin partea care atinge funduletul copilului) si asta chiar s-a vazut in decursul anului, fara iritatii, fara bubite, fara creme. Cand n-am putut sa folosim aceste scutece (din diverse motive) am utilizat scutece de unica folosinta biodegradabile si fara inalbitori. Un compromis bunicel fata de alte tipuri de pampersi. Am folosit de asemenea la baita un sampon bio, crema de plaja este bio, lotiunea antitantari este bio. Chiar si detergentul de vase este si el din categoria bio. Am fost multumita chiar de toate alegerile pe care le-am facut. Ioana nu a avut niciodata niciun fel de iritatie, nicio dermatita nimic. Poate nu este un copil atat de sensibil ar zice unii, dar eu nu am vrut sa fac proba pe ea…

Cu hainutele a fost putin mai greu. Nu din cauza de prejudecati ci din alte considerente. Totusi am inceput timid sa investigam partea aceasta si la produsele de imbracaminte si incaltaminte. Intr-adevar sunt mai scumpe decat ce gasesti prin alte magazine (fizice sau online) dar nu cu mult mai scumpe. Si in plus sunt atat de frumoase si de moi si de placute cand le atingi (banuiesc ca si cand le imbraci, dar little miss nu stie a zice inca cum sunt ). Si sunt foarte rezistente si nu se scamoseaza la spalat. Chiar cred ca ne tin mai mult. Nu avem prea multe hainute organice, din pacate, si tareeeee mi-ar placea sa incercam mai multe. Avem cateva bluzite si o pijama tare tare faina si incaltari. Avem si jucarii de lemn sau cauciuc natural, bune toate de rontait.

Cele mai bune la mers sunt picioarele goale…

Dar urmatoarele bune la mers sunt picioarele cu anemone

Tot din categoria Napati recunosc ca urmaresc cu mare jind ce a mai aparut nou. Si ca sa zic chiar asa ce mi-ar placea cel mai mult si cel mai mult…cred ca astea: pantaloni inbulinati, salopeta verde cu margele, pantaloni cu 2 fete, salopeta rac, tricou tweetie (like in Tweeter ) si normal toata categoria de scutece lavabile tip chilotel, tip pantalonas. Fireste ca visez si la rochita cu buline dar tre sa mai asteptam sa mai creasca little miss sa-i vina

Domne, reclama : reclama, concurs: concurs. Dar sunt atatea lucruri pe care mi le doresc pentru Ioana… Tare multe si frumoase si bune pentru ea. Sa vedem, poate are noroc domnisoara…

Later Edit: Am castigaaaaaat !!!! Multumim Ileana, multumim Napati!

Ea zice ca daca nu ne-am fi intalnit atunci … in parc… intamplator …ne-am fi urcat pe pereti…ce ne-am fi facut noi daca nu ne vedeam.

Ea zice ca am fost colege de banca pentru o luna, in clasa a 9a (dupa aceea eu m-am mutat la alta clasa).

Ea zice ca ne-am cam potrivit cu multe. Cu scuteceala, cu auto-diversificarea, cu slingurile si mei-tai-urile, cu statul in fund, cu mersul, cu exploratul, cu iesirile, cam cu multe…

Asa au inceput vizitele; asa au continuat.
Si apoi asa:

Si uite unde am ajuns:

Si cand a facut Matei un an am fost pe acolo:

Si iar cu iesiri in lume:

Si apoi Matei a fost acolo cand Ioana a implinit un an

Chiar nu-mi vine sa cred cum trece timpul…si nu-mi vine sa cred ca nu mai sunteti aici vis-a-vis sa iesim la Mega, sa verificam cardurile daca a intrat indemnizatia, sa mergem la Boribon, sa ne dam intalnire in Nichita, sau sa dam o fuga la piata sa luam un brocoli

Dar totusi saga continua…prin alte parcuri, la alte nivele, umblatoare bipede